Paciental s-a prezentat cu o dizarmonie dento-alveolară caracterizată prin spațiere interdentara accentuată și un decalaj sagital scheletal între maxilar și mandibulă. Această asociere afecta atât funcția ocluzală, cât și echilibrul estetic al feței.
Pentru a evita metode invazive și pentru a controla cu precizie deplasările dentare, tratamentul a inclus utilizarea ancorajului ortodontic scheletal prin miniimplanturi. Acestea au permis aplicarea unor forțe direcționate, fără compromis asupra celorlalți dinți, facilitând închiderea spațiilor și corectarea poziției dinților în contextul osos existent.
Rezultatul a fost o ocluzie echilibrată, un profil facial îmbunătățit și o estetică dentară net superioară.
Un exemplu clar de cum tehnologia modernă – precum miniimplanturile ortodontice – permite soluționarea conservatoare și precisă a cazurilor complexe cu componentă scheletală.