Chisturile dentare sunt formațiuni patologice benigne, dar care pot provoca complicații serioase dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp. Acestea sunt cavități închise, delimitate de o membrană epitelială și umplute cu lichid sau material semisolid. De obicei, apar în osul maxilar sau mandibular, în apropierea rădăcinii unui dinte, dar pot apărea și în alte zone ale cavității orale.
Deși inițial chisturile pot fi asimptomatice, în timp ele se pot mări și pot duce la dislocarea dinților, infecții sau chiar pierderea osoasă. În unele cazuri, pot comprima structurile anatomice din apropiere, afectând nervii sau sinusurile.
Chisturile dentare se pot dezvolta din mai multe motive, printre cele mai comune fiind:
– Infecții dentare netratate (carii profunde care afectează pulpa dentară).
– Traumatisme dentare care duc la necroza pulpei.
– Dinți incluși sau impactați (în special molarii de minte).
– Resturi de țesut epitelial rămase după dezvoltarea dentiției.
– Intervenții chirurgicale incomplete sau extracții dentare care lasă în urmă țesut infectat.
În funcție de localizare și cauză, chisturile dentare pot fi clasificate în mai multe tipuri:
– Chistul periapical (sau radicular): cel mai frecvent tip, apare ca urmare a unei infecții cronice la vârful rădăcinii.
– Chistul dentiger: se formează în jurul coroanei unui dinte inclus, înainte ca acesta să erupă.
– Chistul rezidual: rămâne după o extracție dentară în care țesutul chistic nu a fost îndepărtat complet.
– Chistul parodontal lateral: se dezvoltă pe partea laterală a unei rădăcini dentare, asociat adesea cu infecții ale gingiilor.
– Chistul erupției: afectează în special copiii și se formează în jurul dinților temporari.
În stadiile incipiente, chisturile pot fi complet asimptomatice și pot fi descoperite doar accidental, în urma unei radiografii de rutină. Pe măsură ce acestea cresc, pot apărea următoarele simptome:
– Disconfort sau durere localizată.
– Umflături vizibile pe gingie sau față.
– Miros neplăcut al respirației.
– Dificultate la mestecare sau vorbire.
– Mobilitate crescută a dinților în zona afectată.
– Sângerări gingivale.
Diagnosticul unui chist dentar se realizează printr-un consult stomatologic complet, urmat de investigații imagistice. Radiografiile dentare sunt primul pas în identificarea chisturilor și stabilirea dimensiunii și localizării acestora.
Pentru o analiză mai detaliată, medicul poate recomanda o investigație CBCT (tomografie computerizată cu fascicul conic), care oferă imagini tridimensionale ale structurilor dentare.
Tratamentul depinde de dimensiunea și localizarea chistului, dar și de starea generală a pacientului. Cele mai frecvente metode includ:
– Enucleația: îndepărtarea completă a chistului și a țesutului afectat.
– Apicectomia: îndepărtarea vârfului rădăcinii dintelui și a chistului, urmată de obturația rădăcinii.
– Tratamentul endodontic: aplicat în cazul chisturilor periapicale, implică curățarea și sigilarea canalelor dentare.
– Grefarea osoasă: în cazurile în care osul maxilar a fost afectat considerabil.
În unele cazuri, tratamentul chirurgical poate fi realizat cu ajutorul laserului, o metodă minim invazivă care reduce disconfortul postoperator.
După intervenție, pacientul trebuie să respecte indicațiile medicului pentru a evita complicațiile. Se recomandă o igienă orală riguroasă, o dietă moale în primele zile și evitarea efortului fizic. Controlul periodic este esențial pentru a verifica vindecarea și prevenirea recidivei.
Chisturile dentare, deși adesea ignorate în stadiile incipiente, pot avea consecințe grave dacă nu sunt tratate. Diagnosticarea precoce și intervenția adecvată sunt esențiale pentru menținerea sănătății orale. Dacă suspectezi prezența unui chist dentar sau ai simptome similare, programează o consultație la Clinica Luminos.